Mi-a spus că vrea divorț, eu sunt dependentă financiar de el, ce fac acum?

Mi-a spus că vrea divorț, eu sunt dependentă financiar de el, ce fac acum?

Mi-a spus că vrea divorț, eu sunt dependentă financiar de el, ce fac acum?

1920 1280 AnaMaria

V-am spus că dacă aveți povești din care pot învăța și alții mi le puteți trimite pe email.

Astăzi vă las aici povestea Andreei (nu e numele ei real), și-a făcut curaj să îmi scrie după ce a văzut mesajul din oferta specială în care spuneam că multe cupluri se vor destrăma după această perioadă și că banii nu sunt motivul real. În schimb banii pot deveni o reală problemă. Am scos eu în evidență cu scris bold câteva lucruri din scrisoarea ei pentru o citire mai rapidă.

Draga mea, îți doresc mult curaj, încredere în tine și sănătate, să treci cu bine peste această încercare.

”Buna Ana,

Am văzut mesajul tău, ai scris că putem să ne spunem povestea și poate alții învață din ele.

Am și eu o poveste, poate e de interes pentru alții, te las pe tine să decizi, eu îți mulțumesc că o citești.

Am fost la un curs de-al tău, să zicem că mă cheamă Andreea, nu e numele meu dar mi-a plăcut de când eram mică. Am prietene comune pe pagina ta și încă nu sunt pregătită să știe ce se întâmplă, am nevoie să îmi revin.

Cursul pentru care am licitat a fost Femeie independentă.

Am venit la cursul tău cu o prietenă. În acel moment băiatul meu avea trei ani și am decis împreună cu soțul meu să stau acasă și să cresc eu copilul. Nu m-am întors înapoi la birou când a avut micuțul doi ani și nici nu am simțit vreun regret, copilul îmi ocupa tot timpul, eram fericită și împlinită.

Țin minte că o altă doamnă a întrebat dacă ne înveți cum să ascundem bani de soț și m-am gândit ”chiar dacă este o glumă ….este tristă, cum să ascunzi bani de soțul tău? Ce fel de relație este aceea în care te poți gândi la asta?” . Ai zis că nu, scopul cursului e altul, ei bine tot cursul am privit de sus, eram pe un piedestal pe care nu mi se întâmpla nimic, eram atât de liniștită și confortabilă în viața mea lipsită de griji, în familia mea perfectă.

Țin minte din curs că ne-ai îndemnat să fim în control, să fim capabile să avem grijă de familia noastră, ne-ai vorbit despre risc și cum lucrurile nefericite nu vin anunțate.

Soțul meu este tânăr și sănătos, ce ar putea păți? El poate avea grijă de noi, prostii, nici nu aveam de gând să iau așa ceva în calcul.

Ei bine, nici nu știu cum să o spun așa că o să o scriu direct, soțul meu m-a anunțat după prima lună de izolare că totul s-a terminat, ne vom continua viața separat, vrea să divorțăm.

Divorț?!!! Nu mi-a venit să cred și am încercat să aflu un răspuns, de la el nu am obținut mare lucru.

În perioada asta am fost concentrată pe copil, soțul ajungea acasă să mâncăm, să ieșim în week-end în parc – dar de multe ori ne lăsa și venea după noi, să mai ieșim la masă la restaurant dar nu am apucat să vorbim prea multe despre noi, mi se părea că asta este normalitatea după copil, cred că ne-am îndepărtat fără să ne dăm seama….. eu nu mi-am dat seama.

Am încercat să caut răspunsuri, încă o fac. Poate că m-am schimbat prea mult, el s-a îndrăgostit de mine când eram o corporatistă slabă nu o femeie cu kilograme în plus, îmbrăcată în taior nu în haine lălâi pătate de mâncare, cu părul aranjat la coafor nu prins veșnic într-o coadă, nu mă mai machiez că îl pup pe micuț toată ziua, nu mai port bijuterii că îl pot zgâria pe cel mic, cred că fiecare mamă știe despre ce vorbesc. El s-a mutat din dormitor când eu alăptam și după ce l-am mutat pe micuț în camera lui și am revenit în pat amândoi, diferența nu a fost prea mare, dar nici nu am apucat să observ, eram prea obosită.

Nu știu dacă de la asta s-a întâmplat, încă mai caut răspunsuri, dar o mare problemă acum pentru mine sunt banii.

Nu am banii mei, din contră, sunt total dependentă financiar de soțul meu.

Am avut mici economii care au mers în avansul pentru casă și amenajare, restul au zburat pe excursii și distracție. Acum mi-a zis că pot păstra apartamentul dar cu condiția să plătesc ratele la credit.

Ei bine, eu nu am venituri, cariera e la 5 ani distanță, nu știu de unde să o apuc iar acum în perioada asta când toți rămân fără job cine mă angajează pe mine.

Ma gandesc să mă mut la părinții mei că el nu renunță la ideea de divorț, eu nu am surse de venit pentru că am renunțat la locul meu de muncă, nu știu către ce mă pot îndrepta – o să caut în domeniul meu, încerc să fiu întreagă la cap pentru copilul meu dar și să câștig bani, încă mă adun. Îmi este clar că nu pot sta pe banii altora, la vârsta mea trebuie să fiu pe banii mei.

Am fost convinsă că mie nu mi se poate întâmpla, încă sper ca totul să revină la normal.

Mi-am amintit ceva ce ne-ai mai spus, când problemele apar în viața voastră, problema banilor este ultima de care aveți nevoie, exact așa este.

Mă gândesc la toate lucrurile pe care puteam să le fac altfel și nu le-am făcut, încerc să nu dau vina pe nimeni că nu are sens, mă străduiesc să fiu pozitivă dar fără bani în buzunar sunt la pământ.

Mi-aș dori să dau timpul înapoi și să ascult ce ne-ai spus atunci în curs, să fiu responsabilă și astăzi să fiu în altă situație. Nu știu dacă mi-aș fi ținut soțul aproape dar măcar nu aș fi trecut prin situația asta umilitoare în care nu am bani și depind de părinții mei. Mă simt vinovată pentru orice ban scot din buzunar pentru că nu este al meu, copilul meu merită altceva.

Acum înțeleg sfaturile tale referitoare la educația noastră și la cum trebuie să fim responsabili.

Cine ne poate garanta că viața perfectă nu se schimbă, iar ce simțim noi că este normal poate nu este dar ne este rușine să vorbim despre asta, încercăm să nu vedem semne că relația se deteriorează, că nu ne potrivim, că ne putem ascunde după copil și să ne mințim că e bine, la alții e mai rău.

Nu mă agăț de el, aș fi și mai umilită, mă gândesc dacă aș vrea ca totul să fie la fel pentru că îl iubesc sau pentru că depind financiar de el, dacă aș avea banii mei m-ar ajuta din toate punctele de vedere. Încă întorc problema pe toate părțile, sunt bulversată, nu știu dacă gândesc corect.

Sper să nu treacă nimeni prin ce trec eu și poate vreo altă mamă va avea ceva de învățat din asta.

Acum mă gândesc că el o să îmi dea bani pentru copil dar dacă se întâmpla altceva, dacă el pățea ceva și chiar trebuia să plătesc rata, să am grijă de el și de copil că sunt familia mea, ce făceam, cine ne salva.

Mă simt devastată, mi-am pierdut încrederea în mine, simt că nu am putere, că nu am o direcție, că m-am comportat iresponsabil, că am stat comod în cârca lui, simt că nu sunt o mamă bună, simt că mi-am dezamăgit familia dar cel mai dureros este că m-am dezamăgit pe mine, nu a mai rămas nimic din persoana îngâmfată (acum pot recunoaște) care a fost la cursul tău, aș vrea să dau timpul înapoi dar nu pot, mă adun și merg mai departe.

Îți mulțumesc că mi-ai citit povestea, nu am cui să o spun, încă îmi este rușine sau încă nu îmi vine să cred că se alege praful din căsnicia mea.

Un gând bun de la voi îmi este acum de folos.” 

 

Vă reamintesc că îmi puteți trimite poveștile voastre pe anamaria@financialparenting.eu 

Puteți citi și o poveste despre o fraudă, aici: Atenție la fraude. Povestea unei cursante care a pierdut mulți bani.

Cursul la ofertă în această lună (Mai 2020), cu 50% discount este Curs înregistrat: Despre bani și fericire, în cuplu!

Îți recomand și cursul video înregistrat CURS ONLINE GESTIONAREA BANILOR ÎN CRIZĂ

Photo by Eric Ward on Unsplash

Îți recomand să citești și articolele:

Banii nu rezolvă problemele de cuplu

M-am certat cu soțul, de la bani. Chiar nu mă înțelege. Cine are dreptate?

Economul și cheltuitorul se îndrăgostesc

Cum afectează venirea unui copil bugetul familiei în primii ani