Află în acest articol:

• De unde apare vina pe care o simți când refuzi copilul;
• Cum să analizezi situația;
• Metode de a spune NU în alt fel;

Trăim într-o lume în care consumul ne este servit ca o formă de a fi, consumi deci exiști.

Orice industrie care are legătură cu copiii este o mină de aur, ever green – pentru că tot timpul vor fi copii, ei văd- vor- cer, asta face parte din mersul vieții.

De exemplu: apare un desen animat nou, intră în modă și apoi vedem imaginea personajelor peste tot, de la plușuri, la jucării personalizate, haine personalizate – tricouri, rochițe, lenjerie, slapi de baie, costume de baie, șepci, mingi de plastic, inele, ceasuri, cărți de povești, parasolare de mașină, băuturi răcoritoare, înghețată și multe altele.

Este o industrie!

Și noi îi cădem în plasă, fie că vedem atâta reclamă încât credem că acel produs este minunat doar prin faptul că devine familiar, fie copilul ne roagă să îi luăm ”pentru că toată lumea are” și noi nu rezistăm.

Copilul mic cere lucruri mici, un suc cu personajul preferat, o înghețată, o minge, ne permitem.

Dar în același timp formăm și un obicei, care se păstrează când copilul crește. Cei din industrie știu asta.

Dacă ați ști câți părinți cumpără un anumit detergent de rufe sau balam pentru că a insistat copilul, l-a văzut la reclame, l-a recunoscut și pe acela îl vrea, iar ție îți e tot una, oricum îl foloseai sau, dacă nu, poate e cazul să încerci ceva nou.

Am dat exemplul cu detergentul pentru că mi l-a povestit un prieten. Și-au pus problema cât timp stă televizorul aprins în casă când la cumpărături copila lor de 3 ani nu a vrut să plece din fața raftului până când ei nu au luat o sticlă de detergent lichid așa cum era la televizor.

Ai pățit asta vreodată? Să cumperi altceva decât ți-ai propus pentru că te-a îndemnat copilul? Gândește-te, sigur s-a întâmplat.

Simt o mare vină să îi zic NU

Sentimentul de vină față de copil apare în diferite situații, vă dau mai jos trei exemple:

Lipsa de lângă copil pentru că părintele muncește mult

Într-o zi ne-am întâlnit cu un cuplu, erau cu copila și cu o plasă de jucării după ei.

”Muncesc mult, sunt mult plecată de acasă și soțul meu la fel, mi-a zis Mia. De câte ori venim de undeva îi luăm copilului câte o jucărie. Chiar dacă avem deja acasă depozit de jucării, tot îmi cere de fiecare dată când ieșim undeva să îi cumpăr, ori un pluș, ori un balon, ori o gentuță, ori agrafe, ori cărți, orice doar să fie ceva, un cadou și eu nu pot spune nu, mă simt vinovată, la fel face și tatăl ei, știm că nu e bine, dar nu știm cum să ne oprim, nu o putem auzi că plânge. ”

În cazul lor vina vine din faptul că ei sunt plecați și așa au încercat să își acopere acest sentiment. Copilul a înțeles jocul și l-a dus la alt nivel, eu vreau ceva, voi îmi luați altfel plâng și voi vă simțiși și mai rău, și oricum îmi luați până la urmă.

Lipsa de lângă copil în urma divorțului

În cazul în care părinții sunt despărțiți, părintele care vede cel mai puțin copilul, sau dacă e custodia comună egală de regulă tatăl, răsfață copilul.

Dan mi-a zis ”Apuc să petrec timp puțin cu el și atunci facem tot ce vrea, îi iau tot ce vrea, nu pot pune limite. Lasă că îi zice mă-sa destul nu, măcar la mine să se simtă copilul fericit.”

Dacă intrăm in amănute Dan își dă seama că mama copilului zice nu pentru că nu are bani de toate poftele copilului și pentru că anumite limite ajută copilul în viață, dar nu e dispus să asculte, pe el îl apasă vina faptului că ”nu am putut să-i ofer copilului o familie întreagă, așa că îl fac fericit cum știu, iar eu așa știu”.

Lipsurile din propria copilărie

Cristina, o doamnă care a fost la cursurile mele m-a sunat. Fetița ei nu ieșea din casă să meargă la grădiniță pentru că nu avea nici o rochie nouă și două fetițe din grupă i-au zis că e săracă și vine cu aceleași rochițe.

”Chiar nu știu ce să fac, are peste 30 de rochițe în dulap. Azi nu ajung la birou, îți dai seama” .

V-ați fi așteptat ca mama să se comporte ca un adult, să discute câteva minute cu fetița și să iasă pe ușă.

Mi-a zis ”Nu pot, acum a fugit taică-său la un magazin să ia o rochiță să putem pleca, a zis că nu lasă copilul să sufere așa cum a suferit el în copilărie când purta haine de la fratele lui mai mare și alții râdeau de el.”

Când copilul crește, apare acea presiune ca el/ea să țină pasul cu restul, și pasul acesta este mare.

Adolescenții sunt sensibili la modul în care sunt percepuți, ei încă nu înțeleg că valoarea vine din interior și nu ambalajul contează, mai ales când modelele din jur, de la tv, din social media doar asta scoate în evidență, iar tu ca părinte, fix în perioada în care te lupți pentru o linie de comunicare cu copilul tău răzvrătit, nu vrei să refuzi cererile pe care le are.

Oricât de mult știi că trebuie să pregătești copilul pentru viață, că peste puțini ani este un adult care trebuie să își poarte de grijă, că ce își dorește nu are nici un sens ca raport valoare- preț, parcă tot nu te poți abține, apare vina.

Copilul nu vine pe lume ca să te facă să simți vina sau să te facă să suferi

Copiii vin cu ”oglinzi mari ” în care noi ne vedem așa cum nu ne-am văzut vreodată.

Dacă avem slăbiciuni ei ni le scot la suprafață.

Dacă avem răni în copilărie ei pun dezinfectant pe ele. Doare foarte tare, dar e o șansă minunată de a ne vindeca pe noi și copilul din noi.

Vina nu vine din comportamentul copilului, ci din durerea pe care tu ai acumulat-o în copilărie și acum o traduci prin aceste sentimente care dor și de care în mod normal vrei să te ferești.

Ce e de făcut?

Când îți dai seama că era corect să faci altceva decât ai făcut, stai într-un moment de liniște și analizează:

• de ce ai făcut asta,
• de ce tot faci asta, de obicei vei realiza că apare o problemă când îți reproșează partenerul de viață sau cineva din jur, când ai rămas fără bani în portofel, când simți vina și după ce ai zis da copilului,
• care e beneficiul (tau) pe termen scurt – de ce durere fugi, ce s-a întâmplat în viașa ta de se declanșează sentimentul de vină etc)
• care este consecința pe termen lung – efectul asupra copilului,
• ce vei face diferit data viitoare,
• cum poți aborda subiectul cu copilul pentru a fi mai ușor.

Adică, transformă acel NU pe care nu îl poți spune, în altceva.

La ce mă refer?

Cum să spui NU în alt fel

Copilul ori nu reacționează, ori va avea o reacție destul de neplăcută când spui NU. Ideea este să spui nu, într-un mod acceptabil pentru copil, astfel încât să ajungi la rezultatul dorit fără certuri, lacrimi, plânsete, reproșuri și sentimente de vină.

• Învață copilul diferența dintre nevoie și dorință, iar la cumpărături analizați ce este cererea copilului, o nevoie sau o dorință.
• În loc să refuzi ceva, ia jucăria în mână și discutați despre ea, cum te-ai juca cu ea, la ce folosește, și cum s-ar împăca cu celelalte jucării de acasă etc, de multe ori cerea copilului e un impuls sau o curiozitate, te poți trezi vorbind in aer, copilul a depășit momentul.
• Stabilești o limită de jucării, de exemplu una pe săptămână sau una pe lună și îi amintești că o veți cumpăra luna viitoare dacă o va mai dori;
• Îi faci pușculiță și lași copilul să contribuie la plata jucăriilor;
• Pentru copiii mai mari, îi inviți să contribuie gradual, până la jumătatea sumei a ceea ce își doresc, când este vorba de banii lor vor deveni mai cumpătați.
• Tot pentru copiii mai mari, să fie cel puțin școlari, poți discuta despre bani și bugetare, despre cum folosim banii și le ceri părerea, luăm ce își dorești și renunțăm la ieșirea din week-end sau …., le dăm variante, îi lăsăm să vadă consecințele, îi învățăm să aleagă sănătos.
• Îi înveți să își facă o listă de dorințe și să adune și ei bani, multe dorințe nici nu vor rezista până acasă ca să fie puse pe listă, dar ideea e ca la cumpărături nu vei spune NU, ci vei spune SIGUR – hai să adăugăm asta pe lista ta de dorințe.

Aceste idei vor funcționa dacă discuți cu copilul, stabilești limitele de acasă și nu ad-hoc în fața obiectului dorit, stabilești reguli clare (ex o jucărie la un anumit timp, sau o sumă de bani pe lună etc) și te ții de ele. În momentul în care copilul se prinde că dacă plânge, dacă se supără pe tine, dacă refuză să facă diferite lucruri, tu vei ceda și îi vei cumpăra ceva la ce ai zis NU, ai format un nou model pentru copil de a obține ce vrea, lucru distractiv pe moment și distructiv pe termen lung.

Nu uita că pregătești copilul pentru viață și orice lecție bine gândită și aplicată va fi un mare ”mulțumesc mama, mulțumesc tata” când va fi adult. 

Sper să vă fie de folos acest articol.

Vom avea copii de succes, pentru că ne pasă!

Îți recomand și următoarele articole:

Mami hai să vedem magazinul de jucării, nu luăm nimic, doar ne uităm!

Mami, in magazine si online!

Când copilul face singur economii

De ce să ții cont dacă vrei să îi dai copilului tău o alocație lunară?

Îți recomand și următoarele cursuri:

CURS ONLINE ”Despre bani, până la 7 ani”

Curs online video înregistrat Despre bani, între 8 și 14 ani

Curs pentru părinți, Educația financiară între 8 și 14 ani

Photo cover by Elly Fairytale from Pexels