Azi pe la ora 10 mă sună cineva, nu contează cine, o doamnă.
Ea: Buna, ce faci? Unde ești? Ai timp să vorbești?
Eu: Bună, da am. Sunt la cumpărături.
Ea: La oraaaaa 10?????
Eu: da, este liber la magazine și sunt mai eficientă. După ce o las pe Elena la grădiniță fac toate lucrurile organizatorice.
Ea: ești o norocoasă!
După ce închid telefonul, iau din portbagaj o plasă de pânză și plec către alt magazin. Magazinele sunt dispuse in jurul parcării, faci o tură pe stânga, una pe drepta și tot ce ai nevoie găsești rapid.
Printre mașini parcate într-o parcare liniștită la acea oră, cu razele de soare pe față, mă simțeam liberă. De un an am ritmul meu, fără grabă. Încă mă bucur de libertatea mea de parcă o am de o săptămână.
Eu mă bucur de lucrurile mici.
Iese soarele, mă bucur.
Beau o cafea bună, mă bucur.
Îmi iau o haină nouă, mă bucur.
Citesc o carte bună, mă bucur.
Simt nisipul sub degetele mele, aud valurile, mă văd cu oameni faini, primesc un mesaj drăguț …. Mă bucur.
Dacă mă știți personal, ei bine, de aici atitudinea pozitivă. Sunt bucuroasă tot timpul de ceva, rar mi se îneacă corăbiile.
Știți vorba ”nemulțumitului i se ia darul”?
Cred că și reciproca e valabilă, celui care se bucură, i se mai dă!
Câteodată simt că anumite lucruri se întâmplă doar pentru mine. Este un mod egoist de a vedea lucrurile, nu sunt atât de importantă.
Așa cum un copil până la 7 ani crede că tot ce se întâmplă este pentru ea/el, așa sunt și eu câteodată. Și când crezi în miracole, ele se întâmplă. Noroc chior!
Cum mi-am construit norocul?
Mă gândeam dacă am o rețetă. Mi-au venit câteva idei în minte.
Prin multă muncă și responsabilitate
Am 20 de ani de muncă.
În afara anilor cu examene, am avut două locuri de muncă. Am muncit în asigurări, într-o casă centrală a cooperativelor de credit (un fel de centrală de bancă), în Institutul Bancar vreo 8 ani, în proiecte cu fonduri europene și alte câteva mici contracte.
Dacă le punem cap la cap, calculăm ziua de lucru de 8 ore, se adună cam 30 de ani de muncă.
Nu am fugit de greu, din contră. Cei care au lucrat cu mine știu ce zic. Am vrut să fiu bună și foarte bună în tot ce am făcut. Nu m-am comparat cu alții, m-am comparat cu mine.
Prin motivație internă
Ca orice om am ajut încurajări și mai multe descurajări. Bârfe, răutăți, mesaje cu scopul de a răni, vorbe în vânt și așa mai departe.
Important este să ai în jur un om care să creadă în tine și care să fie ca un colac de salvare când valurile sunt mai mari și energia prea puțină. O persoană, care să conteze pentru tine și ale cărei vorbe să le auzi cu inima, și este suficient.
Cazi? Te ridici.
Te doboară? Te ridici.
Nu mai poți și te așezi? Apoi, te ridici.
Important este să te ridici o dată în plus.
Și nu te uiți în urmă, te concentrezi pe ce este în fața ta, nu pierzi direcția.
Pas cu pas, uneori cu pași mai mari, uneori cu pași mai mici, uneori în fugă, alteori încet, important este să nu te oprești.
Cei care de pe margine te descurajează dar și cei care te încurajează, rămân în urmă, tu ești tu cu tine în cea mai mare parte a vieții tale.
Prin educație financiară
Mulți ani, veniturile mele acopereau studiile și viața de zi cu zi.
A fost o perioadă în care a mai intervenit și o chirie, pe lângă MBA, drumurile acasă la 500km distanță și viața de zi cu zi. Mama era pensionară de câțiva ani, tata nu mai era de destui ani, deci ajutor în bani din afară nu exista.
Întotdeauna am fost responsabilă cu banii, am fost chibzuită, am economisit, am investit.
Când aveam nevoie de bani mai mulți, munceam mai mult.
Am studiat mult, am dorit să îmi cresc valoarea personală. Învățam noaptea.
Îmi amintesc că aveam de plătit taxa la MBA, o grămadă de bani, îmi tremura pixul când a trebuit să semnez contractul. Deja eram departe de casă, singură în lumea mare, cu banii drămuiți la leuț.
Și m-am gândit atunci că acest sacrificiu trebuie să aibă un scop și o finalitate.
Mi-am promis că într-o zi o să am salariu lunar suma pe care o plăteam ca taxă anuală.
Mi-a venit să râd de curajul meu din gândire dar am râs mai tare când la 2 ani după ce am terminat MBA-ul deja asta era realitate, am primit un fluturaș de salariu cu aceeași sumă.
Când construiești ceva banii nu curg de a doua zi.
Fără economii sau investiții, fără o sursă de bani externă (aici fiecare cu norocul lui), nu prea poți să îți iei lumea în cap să te apuci de ce îți place.
De regulă te apuci de ce trebuie și când ai suficienți bani te poți apuca de ce îți place.
Cam așa stă treaba cu norocul.
Dar stați așa, că norocul mi-l fac în continuare.
Cum am noroc în continuare
Ce îmi place la noul meu ritm de viață este că îmi organizez timpul așa cum sunt mai eficientă.
Totuși, am evenimente la care particip, am întâlniri, am colaborări, proiecte, contracte, cursuri la firme, invitații ca speaker.
Am un copil care stă 6 ore de grădiniță, ore în care trebuie să înghesui 80% din treabă de multe ori.
Citiți și articolul: 5 lecții de viață pentru un copil, într-o singură zi
Eram la telefon și nu se vedeau cearcănele de pe sub ochi. Adevărul este că de multe ori la ora 10 dimineața încă dorm, recuperez orele lucrate în noaptea precedentă.
De exemplu, săptămâna aceasta: luni am lucrat pana la 3,15 dimineața, marți m-am culcat la 1,30. ieri m-am culcat la 2,20. Și nu mai sunt așa tinerică să pot pierde nopțile dar ce fac în 5-6 ore seara, aș face în 3-4 zile pe lumină. M-am și născut seara, cred că acesta este ritmul meu. Sau sunt în țara nepotrivită, eu trăiesc pe alt fus orar.
De la 9-9,30 când adoarme Elena, până mă culc și eu, scriu. În liniște deplină.
Cursurile mele au în spate mult studiu. Cititul se întâmplă în grădină, la soare, în aer liber. Îmi fac notițe, scheme, gândesc și fac proiecte.
Apoi vorbesc cu alți specialiști, prietenele mele doctori psihologi sunt cele mai solicitate, apoi urmează alți specialiști pe legislație, prietenele mele avocate se trezesc cu mesaje și telefoane, am și alte persoane pe care le sun să aflu ceva legat de investiții, produse din piața, costuri și dobânzi, depinde de proiectul la ce lucrez.
Mai am de vorbit cu grădinițele care au implementat programul de grădiniță Opționalul de educație financiară pentru copii MY MONEY LAB.
Pregătesc mesaje, materiale,verific teme și dau feedback pentru cursanții din cursul Tu și banii tăi.
Mai fac facturi și trimit cursuri pentru cei care le comandă din secțiunea CUMPĂRĂ.
Îmi fac și eu contabilitatea, ca tot omul antreprenor.
Dau interviuri, fac propuneri de proiecte, răspund la emailuri, ajut când și cum pot, planific emisiunile de la BiziLive și discut cu invitații, stabilesc subiectele de discuții și alte detalii organizatorice.
Și mă ocup de proiecte noi. Până când ceva iese în văzul lumii, uneori sunt zile, alteori chiar și luni de muncă în spate.
DAR… AM NOROC
Că fac ce îmi place!
Că am timp pentru copila mea minunată!
Că pot fi propriul meu șef!
Că sunt stăpână pe timpul meu!
Că pot să particip la evenimente la care întâlnesc persoane minunate!
Că simt că trăiesc și nu viața mă trăiește pe mine!
Că îmi văd valoarea personală dincolo de umbrela unui angajator!
Că sănătatea mea e mult mai bună de când am eliminat stresul!
Că pot face o diferență în viața multor oameni!
Că mi-am construit o familie frumoasă, care mă susține!
Că lucrez mult de acasă, la fel și partenerul meu așa că aproape toate mesele se întâmplă să fie acasă, în familie!
Că fiecare zi este plină de viață și sens!
Că sunt împlinită și fericită!
Vă doresc NOROC CU CARUL.
Să aveți șansa să îl construiți cât mai repede și mai ușor.
Să vă bucurați de ce aveți ca să primiți din ce în ce mai mult.
Să faceți ce vă doriți fără să amânați, să dați sens fiecărei zile din viața voastră.
Îți recomand și articolele:
Vrei să fii mai mult? Fă mai mult !
Te-ai săturat? 10 pași pentru schimbare
Timpul meu la muncă, resursă bine investită.
Bine cu mine, las frica în urma mea
Succesul altora trebuie să te inspire!
Și investiți în educația financiară!
Educația financiară face o mare diferență în povestea asta cu norocul, pe care în mare parte ni-l cam facem singuri.
Vă aștept în următoarea serie din cursul la distanță Tu și banii tăi pentru o educație financiară…. altfel.
Cu drag,
Anamaria
