Am învățat asta de la mama de acasă, că atunci când cineva îți trece pragul trebuie să-l omenești.
Am fost surprinsă când diverse echipe de televiziune care mai treceau pe la mine pe acasă să filmăm câte un material erau atât de uimiți că îi așteptam cu ceva pe masă, ca să îi omenesc cum se zice.
Altă dată s-a întâmplat să vină aceeași echipă și mi-a zis cameramanul că așa ceva nu li se întâmplă. Știam că veneau de la altă filmare și am zis că mă găndeam că mă refuză sub motiv că au mâncat dincolo ceva și le-am pregătit și pachet, s-au uitat unii la alții și au zâmbit pe sub mustăți, iar realizatorul a zis ”Doamne, Ana, mergem, filmăm, plecăm. Nici apă nu ne dă nimeni dacă nu cerem, și eu nu cer că îmi iau de acasă sau rabd.”
Mi-am amintit de o întâmplare când Elena era mică și aveam o treabă cu cineva, cu o doamnă care mi-a cerut ajutorul într-un proiect. De dimineață nu am mâncat, apoi am lăsat copila la grădiniță și pentru că a fost trafic nu am apucat să îmi iau nimic, nici la mine nu aveam nimic în geantă, nici nu m-a lăsat inima să ajung cu 5 minute mai târziu decât ora promisă. I-am zis partenerului meu când m-a lăsat în fața blocului doamnei că până termin treaba o să fiu leșinată de foame și trebuie să mă duc apoi la altă treabă.
Mi-a zis ”hai că reziști, o cafea cu un biscuit tot îți pune pe masă și îți ajunge”.
Ghiciți ce… nici un pahar cu apă nu am primit, și nu am cerut. Asta în condițiile în care m-am dus să o ajut gratis câteva ore la o treabă. Bine, de atunci nici nu am mai avut timp să o mai ajut și nici nu o să mai am vreodată, e ușor de înțeles, nu suport oamenii care se gândesc numai la ei. Nu mi-a picat bine, dar am zis că este o excepție, însă am mai pățit-o apoi și în alte părți.
Voi să nu faceți așa!
Învățați să omeniți orice om vă trece pragul, nu mai zic de un om care vine și să vă ajute la ceva.
Nu știți cum? Vă învăț eu, este simplu!
Dacă nu vă place să gătiți cumpărați plăcinte de-a gata, sărate sau dulci și băgați-le la congelator. Când intră musafirii pe ușă le aruncați în cuptor și până faceți o cafea sau puneți un pahar de apă pe masă sunt gata.
Dacă nu vă pricepeți, nu vreți să vă bateți capul sau poate nu aveți parte de vizite lungi atunci cumpărați niște biscuiți, niște turtă dulce, niște cantuccini (un fel de biscuiți ca un fel de pâine dulce uscată care rezistă mult), sărățele sau orice care rezistă mult și când vine cineva puneți câteva bucăți pe o farfurioară, o puneți pe masă și asta este, dacă dorește musafirul se poate servi.
Nu vă luați după refuzul cuiva! Unele lucruri nu primesc întotdeauna răspunsul adevărat, din diferite motive, mai mult sau mai puțin serioase.
În Ardeal dacă întrebi pe cineva daca îî e foame, sete, sau vrea ceva cel mai probabil o să zică NU, nu mulțumesc, nu trebuie etc, așa că în calitate de gazdă o să insiști. Unora le este rușine, alții se gândesc că ce poți zice despre ei (că sunt săraci, că ei nu au, că sunt pofticioși, că ei au venit cu mâna goală și cine mai știe ce), așa că refuză cu jumătate de gură doar.
Sunt și nații care la un refuz nu mai primești a doua invitație, așa că te sfătuiesc să zici un da în loc de nu când tu ești întrebat sau întrebată dacă vrei ceva (atunci când vrei bineînțeles, altfel cere un pahar cu apă ca să se bucure și gazda că i-ai călcat pragul).
Bun, deci fără să întrebi ceva pui pe masă un pahar cu apă și ceva de băgat în gură, apoi întrebi omul dacă vrea cafea sau altceva. Simplu, nu?
La ușă îți pot bate oameni cu diverse nevoi, nu foarte des în zilele noastre, dar se mai întâmplă, nu uita să îi omenești.
Uneori pare ciudat sau nu îți vine să întrebi pe cineva dacă îi este foame când omul vine cu altă treabă, dar când vezi că întrebarea ta a venit uneori la fix, bucuria este de ambele părți.
Dacă în casă mirose a ceva scos din cuptor îi spun persoanei să aștepte și pleacă cu pachet. Alteori pun câte o bucată de chec, prăjitură, plăcintă la pachet și o dau cui se nimerește.
Bucuria din ochii omului care primește cu drag mă bucură până în suflet, de parcă Dumnezeu mi-a trimis pe cineva ca să îmi facă bucurie din a împărți.
Alteori am mai întrebat câte un curier dacă nu vrea o sticlă cu apă și s-a bucurat de parcă cine știe ce îi dădeam.
De sărbători mai ales, dar nu numai, în loc de bacșiș le mai dau câte o ciocolată curierilor sau câteva felii de plăcintă sau prăjitură, unii sunt atât de alergați că aia poate fi mâncarea lor pe toată ziua, nu neapărat că nu au bani să îți ia un covrig, de multe ori nu apucă și ar răbda până seara ce ar ajunge acasă.
Niciodată nu știți cine a plecat de dimineață la treabă și nu a apucat să pună un dumicat în gură.
Nici voi nu sărăciți. nici celălalt nu se imbogățește și nici nu face economie pentru că i-ați dat voi un biscuit și o cafea, dar sufletește toți vă îmbogățiți.
Să vă spun un secret?
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu o să sărăciți din ceea ce cu drag oferiți cuiva.
Și întotdeauna, ÎNTOTDEAUNA, ce dați din inimă vi se întoarce când nici nu vă așteptați, dar când aveți mai mare nevoie.
Când te uiți doar în punga ta (adică în cont sau portofel) sau doar în ograda ta (adică îți pasă doar de tine și cei foarte apropiați) nu ajungi să te îmbogățești. Este ca și cum ai strânge bogățiile într-un sac spart la celălalt capăt.
Fiți buni. Fiți darnici.
Dați din ceea ce viața vă dă și vouă și astfel veți primi mai mult. Mai mulți bani? Asta nu vă pot promite. De regulă viața vă dă mai mult din ceea ce aveți nevoie.
Mă opresc aici, sper că v-am convins să omeniți orice om care vă trece pragul.
Să fiți sănătoși și la pungă groși!
Photo cover by Alexy Almond
Cred că te-ar interesa să citești și articolele:
Energia banilor, cum poți să îi pierzi sau îi atragi
Cât să donezi și să îi ajuți pe cei din jur? Despre limite în generozitate.
Generozitatea o poți vedea doar la alții
