Să încep cu o poveste, vreți? Vă plac poveștile?
Irina are în jur de 30 de ani, un job bun într-o corporație și un salariu destul de mare. Se bucură de viață, merge în vacanțe, se îmbracă la modă, are grijă de ea, iese cu prietenii, își permite din banii ei să își îndeplinească multe dorințe.
Și totuși, anul trecut a sărit calul cum s-ar spune, a încheiat vara cu un mare minus financiar și și-a dat seama că se afundă tot mai mult în datorii. Aproximativ acum un an m-a contactat.
”Am rate pentru mașină, un credit de nevoi personale și un card de credit tras la maxim.”
Pe motiv că are ”de unde” nu s-a gândit de două ori când prietena ei i-a propuns o vacanță scumpă, când restul din gașcă o chemau în weekend pe cine știe unde, nici când comanda mâncare pentru că îi era mai ușor. Mașina și-a cumpărat-o pentru că ”merita” și pentru că îi place să o admire lumea ”tânără și de succes”. Se îmbrăca bine pentru că a citit că trebuie să te îmbraci pentru jobul pe care îl vrei. Și uite așa își satisfăcea câte un capriciu cu ajutorul unui credit pe motiv că e ușor de returnat, până când nu a mai devenit ușor, și într-o zi o tranzacție i-a fost refuzată, și-a atins limita de credit.
Mi-a spus:
”Când am prins poziția asta și salariul mărit nu mi-a venit să cred, mă simțeam mare și tare. Am zis că mă răsfăț puțin apoi îmi pun bani deoparte ca să îmi iau o casă. Mă uit la ce am făcut în ultimii ani. În loc să am bani deoparte am o grămadă de datorii și o să îmi ia ani de zile să scap de ele. M-am speriat, am început să mă stresez, dar concret nu știam de unde să încep.
Te-am auzit într-un interviu vorbind despre venituri pasive, investiții, libertate financiară și m-am gândit că am făcut lucrurile pe dos, ca am luat-o în direcția greșită și cumva trebuie să mă întorc. Vreau să le pun în ordine.”
S-a mirat că nu am ”certat-o”.
De fapt nu e treaba mea să cert pe nimeni.
Pe de-o parte e bine să se distreze și să se bucure de bani cât e tânără. Vor veni mai târziu ratele la casă, copilul sau copiii, alte cheltuieli și viața de om mare plin de responsabilități.
Pe de altă parte ideea de a cheltui mai mult decât și-a permis nu a fost tare inspirată, cu asta sunt de acord. Și pentru a pune bani deoparte de la primul salariu cam ai nevoie de educație financiară și de cineva care să îți explice la ce te-ar ajuta asta.
Dacă ești într-o situație similară îți spun pașii pe care i-a făcut cu succes.
Știam și eu, știa și ea că trebuie să facă un exercițiu care nu o să îi placă, care o să i se pară foarte dificil: să verifice ce face cu banii.
Rolul meu? Să îi arăt că lucrurile nu sunt atât de urâte pe cât par și că prin efort minim o să pună lucrurile la ordinea lor.
Pașii necesari prin care a trecut Irina și prin care ar trebui să treacă oricine are o situație financiară care trebuie reorganizată:
- Analiza trecutului, a valorilor și credințelor despre bani.
- Analiza extraselor de cont, ca să vadă pe ce cheltuie bani.
- Să decidă care sunt nevoile de bază și care este suma necesară acoperirii acestor nevoi.
- Să decidă care este lista de dorințe pe care le finanțează constant și să taie din ele.
- Să înceapă să pună bani deoparte pentru fondul de siguranță.
- Să analizeze lista datoriilor și să facă o prioritate din închiderea lor.
- Să își țină un buget.
- Să își facă o listă de obiective financiare și personale.
În plus, pasul 1 l-am făcut împreună, am analizat trecutul ca să vedem cum i-a fost copilăria ca să vedem ce răni vindecă cu banii pe care îi are.
Notă: cei care trec prin cursul Tu si banii tăi au patru lecții în care își analizează relația cu banii, trecutul, rădăcinile, credințele și altele. Dacă nu treci prin această zonă e ca și cum ai încerca să clădești ceva pe o fundație crăpată.
Nu știu dacă singur sau singură poți analiza asta, îți pot recomanda o carte pe acest subiect, o găsești AICI. Sau îți pot recomanda să îți rezervi un loc în următoarea grupă Tu și banii tăi printr-un email la office@financialparenting.eu
sura foto Pexels
Am trecut cu Irina prin acest exercițiu și surprizele au fost de ambele părți.
Eu am fost foarte surprinsă de următoarele lucruri:
- A fost deschisă și sinceră la exercițiile cu trecutul personal, și-a sunat părinții să verifice anumite informații.
- I-am explicat diferența dintre ce considerăm nevoie și ce dorință, apoi am analizat extrasul de cont. A tăiat fără milă, de parcă nu era extrasul ei de cont. Cred că și mie mi-ar fi fost greu să tai cu atâta spor. ”Asta-i o prostie! Doamne, câți bani am dat pe …x,y,z?!”. A fost o distracție să stau lângă ea să îi văd reacțiile. Știam că unele sume adunate îi vor da câteva nopți albe, dar atitudinea era bună, ce a fost a fost, în loc să ne agățăm de trecut mai bine învățăm din el.
- Și-a analizat cheltuielile și a tăiat și lucruri la care eu i-am spus să se mai gândească.
- A renunțat la părul blond și s-a vopsit în culoarea ei naturală. Se coafează mai mult singură acasă. ”Era scump să îmi întrețin părul când eu am rădăcinile negre și părul crește repede. Și o să râzi, am învățat de pe youtube tot felul de trucuri de coafat.” Nu am râs, m-am bucurat pentru ea.
- Și-a închis abonamentul de la sală și merge la sala la care are abonament plătit de firmă. ”Nu știu de ce m-ar fi deranjat să mă vadă colegii, era o prostie. ”
- Gătește și citește cărți în loc să iasă la cină în oraș sau să comande mâncare. ”Să leșine mama când i-am zis că am făcut ciorbă cu mâna mea și a ieșit bună. Mi se părea o corvoadă partea asta cu gătit, cumpărat, pierdut timp. Acum văd altfel, mă relaxează. Fac rețete simple, dar mă simt de parcă mă pot înscrie la vreun masterchef.”
- A renunțat la ieșirile cu prietenii în afara orașului.
- ”Fiecare weekend era pe undeva, la mare vara, la munte în rest. Nici nu apucam să mă bucur de casă. Primele weekenduri mi-am organizat casa, am făcut ordine, am aranjat altfel mobila prin casă, mi-am luat un fotoliu pe care mi-l doream de mult, mi-am luat plante, chiar și un pește. Sunt mai odihnită, nu mai simt că tot trebuie să fug după ceva tot timpul, nu mai fug de singurătate.”
- A redus mult cheltuielile cu ieșirile de după muncă.
- ”Ieșit la cină, într-un bar să bem ceva, cheltuiam sute de lei. Ajungeam acasă fix cât să dorm, să fac duș, să îmi schimb hainele. Acum vin acasă, ies rar și când am ceva de sărbătorit. ”
- A închis creditul de pe card și o parte din cel de nevoi personale.
- ”Prima lună a fost ușor. Le-am zis prietenilor că trebuie să mă refac fizic și că nu pot să ies din casă. Mi-am făcut planuri. Am început să modific casa, să fac lucruri noi cum ar fi să gătesc, să stau degeaba la un film, să fac cumpărături și să organizez cămara. Când am văzut la final de lună cu câți bani am încheiat luna m-am ambiționat. Deja vedeam capătul datoriilor. Atunci mi-am dat seama că am destul curaj să renunț la mașină și am cerut una de la muncă. Mi s-a aprobat. Cine se bucură să schimbe un Audi cu un Duster? Eu!”.
- A cerut mașină de la job. ”Încă mi-e dor de mașina mea, dar asta îmi acoperă nevoia și e gratis, nici nu m-am gândit câți bani dădeam pe mașină aiurea.”
sursa foto Pexels
Am întrebat-o dacă o deranjează schimbarea ritmului de viață, a prietenilor, a obiceiurilor.
Dar mai bine vă las mai jos o parte din discuția noastră:
- Mă așteptam să fie crunt, îmi zice ea serioasă. Dar cumva mă simt eliberată, mult mai fericită și împlinită, și privirea i se îmblânzește. Nici nu știu să spun de ce. Am obiceiuri noi care chiar îmi plac. Ritmul vieții e mai lent, parcă mă bucur de lucruri pe care înainte nu le vedeam.
- Cum ar fi? Simt nevoia să o tot descos, ca să înțeleagă drumul pe care l-a parcurs până aici.
- Să stau în fotoliul meu verde și să citesc o carte. Așa pur și simplu. În pijamale dacă vreau. Mă bucur să am câte o zi în care să fiu eu cu mine fără nimic care trebuie.
- Și altceva? Ce îți place din schimbarea ta? Și nu mă refer doar financiar. Aici e clar că închiderea datoriilor, banii adunați și siguranța pe care ai câștigat-o te încântă, știu asta, dar zi-mi cu totul cum se simte.
- Parcă privesc spre viitor și nu în trecut, mi-a răspuns fără să se gândească mult.
- Adică ai obiective, știi către ce te îndrepți, completez eu.
- Obiectivele mele sunt tot mai aproape de mine, de parcă le trag către mine cu o frânghie cum ai trage un zmeu din înaltul cerului. Datoriile mă apăsau de parcă aveam o piatră mare pe piept. Apoi eram nefericită la job, simțeam că nu am de ales, că trebuie să merg pentru că am datorii.
- Ai schimbat jobul?
- Nici vorbă. Iubesc ce fac. Doar că acum nu mai simt că merg de nevoie ca să plătesc datorii, merg de plăcere, am de ales.
- Pot să le spun și altor oameni o parte din povestea ta? Identitatea ta nu o să fie dezvăluită, știi doar, îți poți alege și numele.
- Poți. Și să le spui că uneori pare greu să scormonești în tot ce ține de bani, de banii tăi, dar tu m-ai învățat că nu e așa de greu.
- Și că nu te-am certat, am râs.
- Vai, mă așteptam să mă cerți, să îmi spui ce tâmpită sunt. După ce ți-am scris să ne întâlnim m-am gândit de sute de ori să anulez. M-ai surpris când m-ai luat cu frumosul. Am zis ”hai că pot” și apoi a fost tot mai simplu.
- Adevărul este că ai cam tăiat în carne vie cum se spune, eu nu aș fi făcut toate schimbările tale, așa brusc, ești o curajoasă. Mi-aș fi găsit motive, m-aș fi plâns, poate aș fi renunțat. Dar tu nu ai făcut asta. Sunt mândră de tine.
- Cred că am fost pregătită. Și te-am întâlnit la momentul potrivit. Mulțumesc.
- Eu îți mulțumesc, ai plătit toate facturile către mine la timp, i-am zis.
- A fost o investiție, uite ce de bani am acum prin conturi.
Cât durează un proces în care întorci totul cu susul în jos, ca și cum ai scutura totul dintr-un sertar și apoi ai face curat și ordine?
Depinde de la caz la caz.
Ce se întâmplă dacă tot amâni? Nimic. Te îndrepți spre ce mergeai deja.Dacă direcția este greșită o să fie greu să te întorci.
Dacă îți este bine nu are rost să faci schimbări radicale, nu ai motivație, nu o să te țină.
Fă schimbări mici, adoptă-le pe rând, bucură-te de rezultat, mergi mai departe cu următorul pas pentru care simți că te-ai pregătit.
Ce schimbări mici? Verifică anumite cheltuieli, taie din zone în care simți că poate exagerezi, analizează bugetul, schimbă prioritățile, pas cu pas, în fiecare lună mai fă un pas mic.
Dar… dacă situația în care esti îți aduce stres, nefericire, anxietate, ia măsuri radicale,fă pași mari, o să fie mai ușor decât să aplici strategia cu pași mici.
De ce? Pentru că te doare situația în care ești și o schimbare mică este ca și cum doctorul ți-ar da un nurofen ca să îți facă o operație, nu funcționează.
Altfel spus plasturele trebuie să fie pe măsura rănii și măsurile pe care le iei conforme cu situația în care te afli.
Dacă tu ești:
- înglodat în datorii SAU
- ești într-o relație de dependență financiară de cineva SAU
- cineva te folosește și te scutură de bani SAU
- simți că ai o relație haotică sau toxică cu banii SAU
- fugi de bani,
- pregătește-te, ambiționează-te, fă-ți un plan și ține-te de el.
- Fă pași mari, ia decizii serioase, analizează pas cu pas unde ești și unde trebuie să ajungi, ajustează planul din mers.
Când ai un plan ambițios contează orice mic succes, pentru că dor acele schimbări și acea ieșire din zona de confort. Apreciază orice pas, chiar dacă pare mic, atâta timp cât este în direcția bună este perfect!
Fii sincer sau sinceră cu tine și cu situația ta financiară, doar ție îți ”furi căciula” dacă te îmbeți cu apă rece cum se spune.
Ce face acum Irina? Este într-o relație, este fericită și mi-a spus ”Vorbim despre bani, ținem un buget, avem planuri, privim în aceeași direcție – cum ai spune tu. Știi că uneori mă gândesc ce om aș fi ales lângă mine înainte să fac schimbările acestea din viața mea. ”
Dar despre relații, bani și discuții în familie vorbim prin alte articole.
Să fiți bine!
Photo cover by Pexels
