Cred că nu există părinte care să nu imprumute bani din pușculița copilului la un moment dat.
Noi stăm în afara orașului, lucrăm aproape numai de acasă, primul ATM este la o distanță considerabilă așa că rămânem des fără numerar.
Când ies la cumpărături mă gândesc: să iau și ceva numerar? Apoi tot eu îmi răspund că nu am ce să fac cu banii, inclusiv la magazinul mic de la două străzi de noi plătesc cu card, așa că amân.
Apoi vine un curier, apoi primesc mesaj de la școală pentru un târg de carte sau eveniment, sau trebuie să mai plătesc cine știe ce pentru copil și se poate doar numerar și cum nu am un ATM la poartă ghiciți unde pot găsi rapid niște bani, exact! În pușculița copilului.
Între timp m-am mai deșteptat și mi-am făcut și eu pușculița mea, lucru pe care vi-l recomand cu insistență. Nu doar că îi dați copilului un exemplu practic despre rolul pușculiței, dar vă va fi de folos când vine curierul și nu mai trebuie să apelați la pușculița copilului.
Copiii sunt foarte darnici, ei vă dau ce au în pușculiță fără probleme.
DAR dacă le spuneți că dați banii înapoi și nu o faceți nu vor uita, și dezamăgirea aceasta merge mai departe în viață. Văd asta în exercițiile pe care le fac la cursuri și temele celor care ajung în programul Tu și banii tăi.
Vreau să vă spun trei reguli de bază când aveți nevoie de bani din pușculița copilului:
-
Cereți copilului banii și anunțați pentru ce aveți nevoie de bani
Dacă ați introdus pușculița în viața copilului ați început probabil o serie de lecții de educație financiară.
Sună pompos, să o iau mai simplu: înseamnă că ați început să îi vorbiți copilului despre bani, despre rolul lor și cu siguranță ați discutat despre diferența dintre nevoie și dorință.
Avem multe dorințe și cu siguranță am vrea să cheltuim banii de cum îi primim pe ceva ce ne aduce bucurie, dar poate avem nevoie de bani cu altă ocazie așa că o parte ajung la păstrare în pușculiță.
Îi vom cere copilului suma de bani de care avem nevoie și explicăm pe înțelesul copilului de ce avem acea nevoie de bani.
Acesta este un exercițiu bun și pentru noi ca să nu atentăm la pușculița copilului pentru lucruri care nu sunt cu adevărat necesare. Copilul nu are surse de bani așa cum avem noi adulții, așa că ei au mare grijă de banii lor, își refuză diferite lucruri pentru ceva ce își doresc cu scopul de a aduna bani. Când sunt mai mari deja copiii știu când chiar avem nevoie sau când doar ne satisfacem dorințe egoiste din banii strânși cu greu de ei, acesta este momentul în care pot simți că ei nu sunt importanți, că nu sunt iubiți, că dorințele părinților sunt mai importante decât ale lor, stima lor de sine scade.
Din păcate sunt părinți care iau bani din pușculița copilului ca să îi cheltuie pe mâncare, distracție, vicii, să îi dea împrumut, de parcă banii din pușculița copilului este ceva ce îi tentează prea mult și oricum consideră că este dreptul lor și nu un bun al copilului.
Este trist și această atitudine este echivalentă cu un furt. Acești copii ajunși adulți vor face ce învață de mici, să se scape de bani pentru că altfel cineva îi va dori, îi va cere, îi va fura și ei se vor simți iar mici, neajutorați, umiliți, îndurerați. Așa mai bine se scapă de ei. Acest lucru se întâmplă fără să își dea seama, vine din programele și fricile instalate în copilărie.
Unii dintre acești adulți ajung la ședințe cu mine ca să înțeleagă CUM SE POATE ca indiferent câți bani au/ câștigă să rămână tot fără bani sau chiar în datorii. Săpăm împreună și aflăm astfel de evenimente pe care apoi încercăm să le vindecăm.
Vă rog mult să tratați aceste împrumuturi cu foarte mare responsabilitate!
Lăsăm copilul să ne aducă pușculița, numărăm împreună banii pe care îi împrumutăm.
-
Asigurați copilul că îi veți returna banii
Lăsăm în pușculiță un bilet cu suma împrumutată, data și semnătura, ca dovadă a banilor care se vor întoarce la locul lor. Recomand să scrieți și ziua sau data la care banii se întorc în pușculiță.
Chiar dacă cel mic sau cea mică încă nu știu ce e cu data sau nu știu să citească ce scrie pe bilet faceți acest lucru, oricum ei vă cred pe cuvânt.
Îi mulțumim copilului pentru ajutor și pentru că ne scoate din încurcătură.
Aceasta este și o lecție bună despre rolul pușculiței.
Dacă nu aveți pușculița voastră este cazul să o faceți și să anunțați copilul ”cred că și mami cu tati au nevoie de o pușculiță”, o lăsați la vedere și anunțați când puneți bani în ea. Încercați să găsiți una transparentă, să se vadă banii cum se adună.
Dacă aveți pușculiță, sau aveți bani, dar nu aveți ”mărunt” o bancnotă de 1 leu sau de 5 lei, puteți să îi oferiți copilului o hârtie mai mare în schimbul banilor pe care vi i-a dat.
-
Dați banii înapoi, întotdeauna!
Niciodată să nu uitați de banii pe care îi datorați.
Dacă de la copilul mic ați luat 3 lei și vreți să îi dați înapoi o hârtie de 5 lei copilul s-ar putea să plângă, pentru că nu înțelege valoarea banilor, ați luat trei hârtii trebuie să puneți înapoi trei hârtii, că sunt de 1 leu sau de 5 lei nu prea contează pentru copilul preșcolar.
Pentru copiii mai mari care înțeleg ce sunt banii sau care este valoarea lor vă recomand să le dați banii înapoi cu dobândă și să le explicați cum funcționează împrumuturile și pentru cei care dau banii împrumut și primesc dobândă dar și pentru cei care iau bani împrumut la nevoie și astfel trebuie să returneze mai mulți bani.
Orice copil care s-a trezit cu banii luați din pușculiță nu a uitat incidentul.
Dacă vă întreabă copilul când îi veți returna banii nu vă arătați deranjați de întrebare, explicați că mai sunt câteva zile până când luați salariul, sau până când ajungeți la un ATM.
Dacă vă răstiți la copil, deranjați de întrebare, care va fi rezultatul sau mai bine zis consecința în viitorul copilului?
Pe viitor va ști că este bine să ajute, dar dacă vor cere înapoi banii împrumutați sau obiectele împrumutate pot ajunge în situații care nu sunt confortabile și le vor evita, deci nu își vor cere banii sau lucrurile înapoi, nu vor cere bani mai mulți la muncă, nu vor suna să recupereze banii pe care i-au împrumutat sau care li se cuvin.
Poate că unii dintre voi recunoașteți această atitudine în care nu știți cum să cereți. Vă recomand acest curs pentru cum să cereți bani mai mulți la locul de muncă: îl găsiți AICI
Văd mulți adulți care dau bani împrumut și nu pot să îi ceară înapoi, le este frică, groază, rușine sau ce mai vreți, orice nume i-am da emoției sau sentimentului tot nu pot să o facă.
Mai mult, să continui ideea de mai sus sau să o mai subliniez odată, văd printre adulții care nu au economii destul de des astfel de povești din copilărie în care banii le-au fost luați fără să fie măcar anunțați sau situații în care atunci când părinții au aflat că are copilul bani să îi ceară pentru uzul lor personal. Este ca o frică de bani care le șoptește că dacă vor avea bani cineva îi fură sau îi cere și nu îi returnează. Situația naște frustrare și atunci persoana se ”scapă” de bani ca să nu aibă de dat, să poată refuza cu inima împăcată cererile insistente din familie sau de la prieteni.
Poate pentru voi 5 lei pentru un curier sau un bacșiș nu pare a fi o sumă mare, dar pentru copil poate fi o avere.
V-am convins sa va faceți pușculița voastră? Eu o am pe a mea, ca să fiu liniștită că nu fac greșeli fără să îmi dau seama.
Să fiți bine!
Vă recomand și cursurile de educație financiară pentru copii, sunt video înregistrate, le vedeți cîând doriți, de câte ori doriți:
CURS video ”Despre bani, până la 7 ani” Educație financiară pentru copilul tău, în pași simpli.
Curs online video înregistrat Despre bani, între 8 și 14 ani
